Mara l’acqua (Cutrofiano)

Mara l’acqua

Mara mara l’acqua
de la funtana mara mara
e ca se nun era e ca se nun era
e ca se nun era mara scia bivia.

Mare doi le onde de lu mare
lu mare doi
e ca è roba de ‘ndacquare
tutti li toi.

Quantu t’amu e te voju a tie
mia bella quantu t’amu
e dumenaca dumenaca
te portu allu miu giardinu.

Te mosciu la chianta te mosciu
la chianta de lu verde ramu
e li pumetti ci caccia de oru finu.

Ci te ‘ttaccau ci te ‘ttaccau
li piedi cu nu veni
e ci tanta longa e ci tanta longa
e ci tanta longa parse la via.

Amara l’acqua

Amara è l’acqua
della fontana
se non fosse amara
andrei a berla.

Amare e a due e a due
le onde del mare
e questa è roba per innaffiare
tutti i tuoi.

Quanto t’amo
e ti desidero bella
domenica ti porto
nel mio giardino.

Ti mostro la pianta
dal verde ramo
e i suoi fiori di oro fino.

Chi ti ha legato i piedi
per non farti venire
e così lunga
ti è parsa la strada.