Monacella
La mamma mia me vose fare monica,
pe’ no’ fare l’amore a quinnici anni.
La prima notte ci durmei ‘nthra cella,
vinne lu bene miu cu la chitarra.
M’aggiu ‘ccattata na chitarra nova
e cu vegnu e te le cantu le mie pene.
Ca ieri sira ne fici na prova,
e de na canzone bella e appassionata.
Ieu ‘lla via de li trionfi aggiu spittatu,
cu se ‘ddurmiscine tutti e poi sù scisu.
E cu na bella voce aggiu cantatu,
ieu aggiu cantatu ma tie no’ m’hai ‘ntisu.
E la mia canzone diceva:
Voglio bene a te soltantu!
Doce, doce cu sta chitarra
me accumpagnava u cantu.
Ma tu si ‘ngrata, certu,
a me non penzi chiù.
S’ha spizzata l’urtima corda,
e non po’ sunare chiù.
Ma una a una se spizzau ogni corda,
comu se spezza an’pettu meu stu core;
ca sai tuttu lu munnu se riscorda
e ma no se scorda mai lu primu amore.
Beddhra, lu primu amore no lu ‘bbandunare,
ca te resta na piaga ‘llu core.